Cantul lui Ahile – Madeline Miller

coperta cantul lui ahile

Cantul lui Ahile – Madeline Miller

Sunetul era curat şi dulce ca apa, luminos ca galbenul lămâilor. Nu semăna cu nici o muzică din câte auzisem. Avea căldură, ca un foc, avea substanţă şi greutate ca fildeşul sculptat. Te purta avântat şi te mângâia totodată. Câteva fire de păr i se desprinseră, acoperindu-i ochii în vreme ce cânta. Erau subţiri ca strunele de liră şi străluceau.
coperta cantul lui ahile
Sunetul era curat şi dulce ca apa, luminos ca galbenul lămâilor. Nu semăna cu nici o muzică din câte auzisem. Avea căldură, ca un foc, avea substanţă şi greutate ca fildeşul sculptat. Te purta avântat şi te mângâia totodată. Câteva fire de păr i se desprinseră, acoperindu-i ochii în vreme ce cânta. Erau subţiri ca strunele de liră şi străluceau.

Cititoarea's bookshelf: currently-reading

Dracula
tagged: currently-reading

goodreads.com

Cantul lui Ahile – Madeline Miller

O sa incerc sa vorbesc cat mai mult despre cartea asta fara spoilere dar de la un punct incolo, inevitabil voi face si un mic rezumat. Nu va faceti griji, o sa va anunt inainte si o sa aveti o sectiune drop down pentru sinopsis, daca nu ati citit cartea. O atentionare, urmeaza sa vorbesc despre subiecte destul de sensibile asa ca nu recomand nici cartea si nici urmatorul articol minorilor sub 16 ani.

Au existat Ahile si Patroclu in realitate?

Lipsa documentelor din perioada secolelor 11-12 inaintea erei noastre ne face sa ne indoim de existenta razboiului troian, cu atat mai mult de prezenta unor personaje specifice. Cel putin nu suntem siguri de existenta unui UNIC razboi troian care a durat 10 ani, asa cum este descris de Homer.

Dar cum ramane cu relatia dintre Ahile si Patroclu, nu imaginea pe care o contureaza Madeline Miller, ci cea clasica, din Iliada. Daca ar trebui sa o descriu intr-un cuvant, acela ar fi philia, cuvant care reprezinta cel mai bine iubirea frateasca si prietenia autentica. Grecii mai au inca sase cuvinte diferite pentru iubire: eros iubirea romantica, ludus – flirtul, dragostea jucausa, storge – iubirea familiala, philautia – dragostea de sine, pragma – iubirea dintre companioni, bazata pe intelegere si daruire si agape– dragostea empatica, universala. Aceasta distinctie foarte clara dintre eros si philia face ca relatia dintre cei doi sa fie bine definita in expresia folosita de Homer in Iliada: “poly filtatos hetairos”, cel mai drag dintre camarazi. Ahile este personajul central al razboiului Troian, aristos achaion, cel pe care zeii l-au descris ca cel mai bun dintre greci. Alaturi de el este Patroclu, care il insoteste pretutindeni si fata de care Ahile este mult mai bland. Homer nu a reprezentat niciodata relatia dintre cei doi ca fiind altceva decat camaraderie, desi multi citeaza Cartea XVIII in care Ahile spune ca l-a iubit pe Patroclu ca pe propria viata pentru a demonstra contrariul. Interesul lui Ahile se indreapta de fapt catre Briseis, pe care, in Cartea IX, in timpul vizitei lui Odiseu, Ajax si Phoenix, o numeste sotia lui.

Lucrurile stau complet diferit in povestirile lui Eschil sau Platon unde cei doi sunt reprezentati ca avand o relatie amoroasa. Odata ce lucrul asta a fost stabilit, singura dezbatere a ramas care dintre cei doi era erastes (protectorul) si care era eromenos (cel iubit). Eschil l-a desemnat pe Ahile erastes, pe cand Platon a spus ca dimpotriva, tineretea si frumusetea lui Ahile il fac clar eromenos. Un alt autor care ii portretizeaza pe cei doi intr-o relatie (fara prea multe dezbateri despre cine este cel activ si cine este cel pasiv) este Shakespeare in piesa Troilus si Cressida.

Indiferent de veridicitatea sau de natura relatiei lor, un lucru este cert, Ahile si Patroclu sunt personaje centrale intr-o epopee, un gen foarte greu de repovestit sau reinterpretat cu success, in special in 350 de pagini. Si acum trecem la motivul pentru care suntem aici: Cantul lui Ahile. Asta este momentul despre care am vorbit la inceput. Urmeaza spoilere asa ca daca nu ati citit cartea inca si nu vreti sa aflati detalii importante, sariti partea asta, apasand pe sageata din dreapta.

Romanul incepe destul de dur, ne dam seama inca din primele momente ce dezamagire este Patroclu pentru tatal sau, Menoitius. Cand fiul lui Peleus, Ahile, castiga jocurile organizate de Menoitius, este dat ca exemplu: “Asa ar trebui sa fie un fiu”. Indiferent de lipsa de respect a tatalui sau, Patroclu, la doar 9 ani este totusi un print asa ca este convocat impreuna cu alti petitori la curtea lui Tyndareus pentru a cere mana Elenei. Odiseu propune insa ca Elena sa isi aleaga singura sotul iar ceilalti petitori sa faca un juramant de sange, sa ii respecte decizia si sa ii protejeze alesul de oricine ar vrea sa i-o ia. Elena il alege pe Menelau. Ajuns inapoi acasa, Patroclu il ucide din greseala pe Clysonimus si astfel ajunge in exil pe insula Phthia, unde va fi crescut, alaturi de alti baieti, de Peleus. Aici il cunoaste pe Ahile, jumatate om, jumatate zeu, fiul lui Peleus cu nimfa Thetis. Cei doi formeaza o legatura puternica iar Patroclu ii devine companion si frate de lupta. Thetis cere sa il cunoasca pe Patroclu si faptul ca nu il place pe acesta, devine foarte clar, foarte rapid. Cei doi baieti implinesc varsta de treisprezece ani iar in jurul lor, ceilalti tineri incep sa isi arate interesul fata de fete. Asta nu se intampla insa si cu Ahile si Patroclu. In una din zilele petrecute impreuna, Patroclu il saruta pe Ahile. Lucrul acesta este vazut de Thetis iar a doua zi Ahile pleaca pentru a fi invatacelul centaurului Chiron. Patroclu il urmeaza pe muntele Pelion, in ciuda avertismentelor lui Thetis. Chiron ii invata cum sa pescuiasca, sa prinda prepelite si sa trateze rani. Aveau aproape 16 ani atunci cand Patroclu incepe sa se descopere sexual. Afla de la Ahile ca Thetis nu ii poate vedea acolo sus pe munte iar cei doi au parte de prima experienta sexuala. Ahile este chemat inapoi la palat unde este asteptat de Peleus si de Thetis. Afla ca Elena a fost rapita de Paris iar Agamemnon si Menelau cer ajutorul armatei din Phthia pentru a o recupera. Ahile nu vrea sa plece la razboi si nici Patroclu, care este legat de juramantul de sange facut la curtea regelui Tyndareus. Ahile dispare fara urma iar Patroclu este nevoit sa il implore pe Peleus pentru a afla unde este… insula Skyros. Pleaca in cautarea lui, la curtea regelui Lycomedes. Aici il gaseste pe Ahile deghizat in femeie, ascuns de Thetis pentru a nu pleca la razboi. Tot aceasta l-a convins sa aiba relatii intime cu Deidameia, fiica regelui Lycomedes, cu promisiunea ca daca va face asta, ii va spune lui Patroclu unde este. Deidameia ii poarta acum copilul in pantece. Cei doi continua sa traiasca la palat, Ahile deghizat in femeie. Patroclu, din mila se culca cu Deidameia, incearca sa ii ofere cumva dragostea pe care aceasta o asteapta, fara succes de la Ahile. Odiseu si Diomedes isi fac aparitia, Ahile este demascat si afla de ce mama lui l-a ascuns, impiedicandu-l sa obtina maretia promisa si atat de Dorita chiar de ea…. zeii au prezis ca va muri in Troia. Pus sa aleaga intre a duce o viata in uitare si a muri un erou, Ahile decide sa plece spre Troia. Fiul sau cu Deidameia, Pyrrhus va fi crescut de Thetis. Ahile si Patroclu se alatura armatei lui Agamemnon iar Ahile isi demonstreaza puterea pe campul de lupta. Ahile o revendica pe Briseis, o tanara capturata, pentru a o salva de Agamemnon. Patroclu si Briseis devin foarte buni prieteni. Atunci cand Agamemnon sfideaza zeii prin refuzul sau de a o returna pe Chriseis, fiica unui preot, acestia trimit o ciuma in tabara grecilor. Ahile incearca sa ii convinga pe Soldati ca aceasta este cauzata de mandria si incapatanarea lui Agamemnon. Agamemnon raspunde prin a o lua pe Briseis, dezonorandu-l in fata celorlalti luptatori. Pentru asta, Ahile refuza sa mai lupte, chiar si la rugamintile lui Patroclu. Vazand atatea lupte pierdute si atatia Soldati morti in jurul sau, Patroclu imbraca armura lui Ahile pentru a da impresia armatei Troiei ca Aristos Achaion a revenit pe campul de lupta. Desi il omoara pe Sarpedon, fiul lui Zeus si reuseste sa impinga inapoi armata Troiei, Patroclu este ucis pana la urma de Hector. Cuprins de furie, Ahile reintra pe campul de lupta, il omoara pe Hector si ii profaneaza corpul, tarandu-l in jurul zidului cetatii. Regele Priam il viziteaza si il roaga sa ii dea corpul lui Hector, fiul sau, pentru a fi ingropat si a-si gasi linistea pe lumea cealalta. Ahile este de acord. Pe masura ce razboiul continua, Ahile isi asteapta si isi doreste moartea. Vrea sa fie ingropat alaturi de Patroclu. Este ucis pana la urma de Paris. Isi face aparitia Pyrrus, care refuza ca numele lui Patroclu a stea alaturi de cel al lui Ahile, in ciuda ragamintilor lui Odiseu. Dupa plecarea trupelor din Troia, sufletul lui Patroclu nu isi gaseste linistea. Asta pana cand Thetis ii inscriptioneaza numele pe mormantul lui Ahile iar cei doi se intalnesc din nou pe lumea cealalta.

Totul este povestit din perspectiva lui Patroclu, lucru care credeam ca o va incurca pe Miller, avand in vedere ca acesta moare inaintea lui Ahile. Insa lucrul asta nu s-a intamplat si finalul, cel putin ultimul capitol este preferatul meu. Cred ca acolo si-a canalizat autoarea toata puterea emotionala. In special pentru ca am simtit ca, de cand cu inceperea razboiului, povestea de dragoste dintre cei doi a fost cumva data la o parte.

As fi vrut ca Thetis sa fie mai atent explorata ca personaj. Ura ei fata de Patroclu este una interesanta. Trebuia sa fie cea care da nastere unui fiu care, asa cum au prezis moirele, isi va depasi tatal. Zeii, de teama, pentru a-i limita puterea atat ei cat si viitorului copil, au legat-o de Peleus, un muritor. Asa ca Thetis nu il uraste pe Patroclu… ii uraste mortalitatea, mortalitate pe care o vede si in Ahile. Aceeasi mortalitate pe care desi incearca sa o opreasca, stie ca este inevitabila.

Odiseu este personajul meu preferat, chiar daca isi face aparitia rar. Este plin de duh si uneori sarcastic, nu e de mirare ca este favoritul Atenei.

Pyrrhus este un personaj mai important decat lasa de crezut. Crescut de Thetis, acesta este cumva oglinda a ceea ce ar fi putut Ahile sa fie: ingamfat, pretentios, plin de el, ceea ce Miller refuza sa il faca… acel erou epic clasic.

Miller tese foarte frumos si alte povesti in Plansul lui Ahile, precum cele ale lui Aesclepius AS-CLI-PI-OS, Heracle, Tantalus. Consider totusi ca spatiul acordat acelor povesti ar fi putut servi mai bine nuantarii personajelor centrale. La capitolul asta cred ca Circe, carte scrisa mai tarziu, a stat mult mai bine.

 La intalnirea dintre Hector si Ahile , cel din urma spune: “Intre oameni si lei nu exista cale de intelegere dreapta”, care este parte din urmatorul citat din Iliada lui Homer: “Intre oameni si lei nu exista cale de intelegere dreapta, oile si lupii nu au aceleasi simtaminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora”. Asa cred ca a vrut Miller sa ne reaminteasca faptul ca nu avem in fata o carte young adult oarecare, ci o poveste care dainuie de secole.

Mi-a placut portretizarea lui Patroclu si Ahile ca iubiti? Am auzit la alti bookstagrameri, booktuberi faptul ca este o perspectiva originala. Am stabilit ca nu este asa mai devreme, cand am vorbit despre Platon si Eschil, la care putem sa ii adaugam si pe Pindar si Aeschines. Personal, imi place mai mult idea de camaraderie, de frati de razboi, legati de evenimentele traumatizante petrecute pe campul de lupta. In plus, pana spre sfarsit, Miller nu a reusit sa ma faca sa simt prea multe pentru cuplul Patroclu Ahile.                                                                                                             

Este o carte pe care nu am putut sa o las jos? Nu. Consider ca a avut destule momente moarte si aveam cumva tendinta de a rasfoi inainte pentru a vedea ce urmeaza sa se intample, cand incepe actiunea. Asta este si motivul principal pentru care primeste doar trei stele de la mine.

As recomanda-o? da, ca o lectura usoara. Poate biblioteca ta sa supravietuiasca fara ea? Cu siguranta. De fapt, daca vreti sa cititi o repovestire a mitologiei grecesti, va recomand cu mare caldura Circe.

Total
0
Share