1 septembrie 1939, Germania invadeaza Polonia. Doar doua zile mai tarziu, Franta si Marea Britanie declara razboi Germaniei. Neutralitatea Olandei nu a prevenit Blitzkrieg-urile care urmau sa vina in 1940. Dupa bombardamentul de la Rotterdam care a avut ca rezultat intre 600 si 900 de fatalitati si dupa amenintarea unui nou atac, de data asta asupra orasului Utrecht, Olanda capituleaza si astfel incepe ocupatia germana. La trei ani dupa inceperea Celui de-al Doilea Razboi Mondial, are loc evenimentul care va da nastere unui clasic al literaturii istorice: Jurnalul Annei Frank.
Nascuta pe 12 iunie 1929 la Frankfurt am Main intr-o familie de evrei reformati, Annelies Marie Frank avea patru ani atunci cand tatal sau decide sa isi relocheze familia si afacerea in Olanda odata cu venirea nazistilor la putere.
Dupa ocuparea Olandei, Otto Frank pregateste ascunzatoarea din Prinsengracht 263, camuflata cu o biblioteca. A fost ajutat (cu riscul condamnarii la moarte) de secretara sa, Miep Gies, sotul acesteia Jan Gies, colaboratorii sai, Victor Kugler si Johannes Kleiman si dactilografa Bep Voskuil.
Margot, sora Annei primeste o scrisoare care o anunta ca va fi trimisa inr-un lagar de munca, fortandu-i in ascunzatoare mai devreme decat si-ar fi dorit. A doua zi, pe 6 iulie 1942, familia Frank se muta in mica anexa, care le va fi casa in urmatorii doi ani.
Jurnalul in carouri alb-rosii a fost cadoul Annei cu ocazia aniversarii varstei de 13 ani, pe 12 iunie 1942. Nu stia ca ii va deveni prieten in aceste vremuri tulburi. Isi va asterne pe foaie temerile si confidente legate de religie si sexualitate.
Cine este Kitty?
Multe dintre scrisorile din jurnalul Annei ii sunt adresate lui Kitty. Pentru ca isi dorea sa corespondeze cu cineva, Anne inventeaza mai multe personaje pe care le considera prieteni. Kitty este insa preferata ei. Aceasta isi face aparitia pentru prima oara pe 22 septembrie 1942, doua luni dupa ce Anne intra in ascunzatoarea din anexa.
„Probabil că te interesează să afli cum e, după părerea mea, să stai ascunsă. Ei bine, nu pot să-ți spun decât că încă nu știu nici eu prea bine. Cred că nu mă voi simţi niciodată acasă în această casă, dar cu asta în nici un caz nu vreau să spun că-mi displace aici. Mă simt mai degrabă ca într-o pensiune foarte ciudată, în care îmi petrec vacanţa. O concepţie destul de bizară despre clandestinitate, dar așa stau lucrurile. Anexa este un ascunziș ideal. Chiar dacă este igrasios și înclinat, nu vei găsi în tot Amsterdamul, ba poate chiar în toată Olanda, un ascunziș mai confortabil amenajat.”
Kitty nu a fost totusi cladita de la zero de imaginatia Annei. Aceasta, alaturi de Pop sunt personaje din Joop ter Heul, serie populara de carti scrisa de Cissy van Marxveldt.
La inceput, Anne ii scrie mai des lui Pop, in prima jumatate a anului 1942 adresandu-i 9 scrisori, in timp ce Kitty primeste doar opt. Nu stim care este momentul exact in care Anne incepe sa ii scrie exclusiv lui Kitty, deoarece jurnalul sau din 1943 exista doar intr-o forma rescrisa, insa stim ca o va face constant in urmatorul sau jurnal inceput pe 22 decembrie 1943.
Ultima nota din jurnal a fost scrisa in data de 1 august 1944, cu trei zile inainte de arest:
„Nu pot să sufăr când sunt supravegheată așa, atunci devin mai întâi arţăgoasă, apoi tristă și în cele din urmă îmi răsucesc iarăși inima, întorc ce-i rău spre afară, ce-i bun spre înăuntru, neîncetând să caut o metodă pentru a deveni așa cum mi-aș dori tare mult să fiu și cum aș putea să fiu dacă… n-ar trăi alţi oameni pe lume.”
In data de 6 septembrie 1944, familia Frank ajunge in lagarele de concentrare de la Auschwitz. Edith, mama Annei moare de foame si epuizare in 6 ianuarie 1945. Margot si Anne sunt rapuse de epidemia de tifos din Bergen-Belsen in aprox. februarie-martie 1945, cu doar cateva luni inainte de eliberarea lagarului.
Otto Frank, unicul supravietuitor al anexei, primeste jurnalul pastrat pana atunci de Miep Gies si il publica in 1947. Este pentru Otto modul in care tine in viata amintirea fiicei sale si ii indeplineste dorinta de a deveni scriitoare. Dar maim ult decat orice, este un mesaj pentru generatiile viitoare, de a nu discrimina, de a actiona cu blandete si intelegere in fata oricarei personae, indiferent de religie, culoare sau sexualitate, un apel la umanitate si pace.
„Nu mai putem schimba ceea ce s-a întâmplat. Singurul lucru pe care îl putem face este să învățăm din trecut și să ne dăm seama ce înseamnă discriminarea și persecutarea oamenilor nevinovați”
Otto Frank
