Cantul lui Ahile – Madeline Miller
Sunetul era curat şi dulce ca apa, luminos ca galbenul lămâilor. Nu semăna cu nici o muzică din câte auzisem. Avea căldură, ca un foc, avea substanţă şi greutate ca fildeşul sculptat. Te purta avântat şi te mângâia totodată. Câteva fire de
păr i se desprinseră, acoperindu-i ochii în vreme ce cânta. Erau subţiri ca strunele de liră şi străluceau.
