Un studiu publicat in jurnalele Social Psychological and Personality Science arata ca genul true crime trecea in 2019 printr-un veritabil boom de popularitate. Popularitate datorata in mare parte femeilor care preferau genul acesta de literatura in locul celei de razboi sau despre violenta bandelor. Pentru mine, romanele politiste stau sub simbolul lui Venus, sub patronajul doamnelor crimei: Patricia Highsmith, Charlotte Armstrong, Agatha Christie si bineinteles Rodica-Ojog-Brasoveanu. Cea din urma a fost supranumita de Eugen Barbu si Emil Manu “Agatha Christie a Romaniei”. Desi sunt convinsa ca intentia a fost de a o complimenta, cred ca aceasta afirmatie ii face un mare deserviciu. Rodica Ojog-Brasoveanu este Rodica-Ojog Brasoveanu a Romaniei. Asa cum declara editorul Valentin Nicolau, “in alte imprejurari istorice şi culturale, cărţile Doamnei Ojog-Braşoveanu ar fi avut un destin internaţional”. Autoarea isi aminteste intr-un interviu dat in 1999 despre viata traita de parintii acesteia inainte de anii ’30, regretand ca “s-a nascut prea tarziu” pentru a prinde “la belle epoque”. Regimul totalitar comunist a fost un obstacol atat pentru familia ei cat si pentru cariera acesteia.
Angela Rodica Ojog s-a nascut pe 28 august 1939, fiica Anei si a lui Victor Ojog, deputat liberal care a fost intemnitat de multiple ori. De la acesta recunoaste ca a invatat sa “nu se amarasca pentru fleacuri” si sa nu fie “rea de paguba”. Pe mama sa o descrie ca fiind o femeie frumoasa care a invatat-o ce este originalitatea si feminitatea.
A urmat primele clase la scoala “Maison des Français”, unde, ca orice fire artistica, a urat matematica, pe care o considera o materie “infama”. Continua studiile la Liceul “Domnita Ileana” intre 1948 si 1956 iar apoi se inscrie la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii din Bucuresti. A fost exmatriculata in 1956 din motive politice, sub acuzatia de solidarizare cu sustinatorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. Aceasta intamplare, asa cum recunoaste chiar autoarea, i-a taiat aripile la o varsta frageda. Se marita, crezand ca singurul sau viitor era acela de “buna gospodina si nevasta”. Sotul sau, un aristocrat neamt din Timisoara, desi ii oferea confort financiar, nu o sprijinea in dorinta de a-si crea o cariera. Dupa nenumarate incercari de reinmatriculare, Ministerul Invatamantului ii aproba continuarea studiilor, cu conditia reabilitarii in fabrica timp de un an. Decizia de a-si crea propriul drum a costat-o casnicia.
Lucreaza timp de un an ca muncitoare necalificata la fabrica de medicamente Galenica, unde devine “fruntasa in productie”. Este reabilitata in 1962 si este admisa la Facultatea de Stiinte Juridice din Iasi pe care a absolvit-o insa la Universitatea din Bucuresti in 1967.
Incepe sa profeseze avocatura si se casatoreste pentru a doua oara cu actorul Cosma Brasoveanu. Acesta este cel care ii sprijina cariera literara, de multe ori promitandu-i: “Uite, daca scrii cinci pagini pana vin de la spectacol, te scot la bar!”.
In anul 1969 debuteaza cu scenariul de televiziune Crima din Cismigiu, iar doar doi ani mai tarziu publica romanul Moartea Semneaza Indescifrabil. Are parte de un succes publicistic considerabil si renunta la avocatura, dedicandu-se complet literaturii.
Pana in 1999 publica 35 de romane, majoritatea politiste dar si cateva istorice (fiind pasionata de domnia lui Constantin Brancoveanu) si unul SF: Minerva se Dezlantuie.
Sotul sau moare la doar 46 de ani iar Rodica Ojog-Brasoveanu ii continua romanul ramas neterminat: Fiara. In martie 2002 este diagnosticata cu afectiuni la inima si la plamani, urmand ca doar cateva luni mai tarziu, in septembrie 2002, ea insasi sa inceteze din viata, la varsta de 63 de ani.
Din pacate, nu exista prea multe poze publice ale autoarei, motivul fiind explicat de Valentin Nicolau: “Nu a avut copii. Singurul invocat era cel ce-i fusese soţ, Cosma Braşoveanu, căruia de altfel i-am şi reeditat un roman în aceeaşi perioadă. Altfel, evita să discute subiecte legate de familie. Retrasă din tumultul vieţii odată cu trecerea anilor, îşi gestiona sever amintirile. Ca orice femeie ce fusese cândva deosebit de frumoasă, avea nostalgia tinereţii, dar şi spaima de a nu-şi contrazice tinereţea cu chipul pe care îl vedea în oglindă. I-am respectat această dorinţă, niciodată exprimată direct, şi nu i-am tipărit fotografia pe cărţi”. Gasiti mai multe amintiri ale acestuia aici.
Astazi, cea pe care acelasi Valentin Nicolau o considera “un mare profesionist al scrisului” ar fi implinit 82 de ani. Ramane insa in memoria noastra ca doamna romanului politist romanesc si dincolo de moarte.
