In anul 1932, in Illinois, un baietel de 12 ani fugea de la inmormantarea unchiului sau pentru a avea parte de experienta care ii va defini viata. Atras de carnavalul de pe marginea lacului Michigan, baiatul il intalneste acolo pe Mr. Electrico, care il invata un truc si il prezinta celorlalti artisti de circ. Barbatul tatuat, barbatul puternic, femeia grasa, piticul, toti vor ajunge mai tarziu personaje. Conexiunea cu Mr. Electrico este insa una speciala. In acea seara, in timpul programului sau, atinge fiecare persoana din primul rand cu sabia sa incarcata cu electricitate. Ajuns la baiatul pe care il cunoscuse cu doar cateva ore mai devreme, il atinge pe frunte, pe nas si pe barbie si ii sopteste: “Traieste vesnic”. Lucru pe care Ray Bradbury a decis sa il faca prin scrierile sale. Si odata cu el si povestea magicianului care i-a dat un sens in viata si dorinta de a deveni nemuritor.
Nascut pe 22 august 1920 in Illinois, Ray Douglas Bradbury a avut, spre deosebire de alti scriitori despre care am vorbit, o copilarie destul de normala. De fapt, singura controversa din jurul familiei este legatura cu Mary Bradbury, una dintre victimele proceselor vrajitoarelor din Salem din 1692. Inconjurat de o familie numeroasa, una dintre influentele sale in alegerea carierei de scriitor a fost o matusa care obisnuia sa ii citeasca nuvele. Bradbury a discutat foarte des despre influenta pozitiva pe care au avut-o femeile in viata sa. Incepe sa scrie propriile povesti la doar 11 ani si isi petrece timpul citind H.G. Wells, Jules Verne si Edgar Allan Poe. Pe cel din urma recunoaste ca a incercat sa il imite pana la varsta de 18 ani.
Cand Bradbury implineste 14 ani, familia sa decide sa se mute in Los Angeles, lucru perfect pentru tanarul care era si va ramane pana la sfarsitul vietii indragostit de Hollywood. La aceeasi varsta este platit pentru talentul sau. Vinde o gluma omului de radio George Burns, gluma care va fi folosita in emisiunea Burns and Allen.
Nu trebuie să arzi cărţi ca să distrugi o cultură. Ajunge să faci ca lumea să nu le mai citească.
Ray Bradbury
Prima poveste publicata de Bradbury a fost Dilema lui Hollerbochen, despre un personaj care poate vedea viitorul si poate opri timpul. Aceasta apare in revista Imaginatia, detinuta de Forrest J. Ackerman. Desi pana si Bradbury a recunoscut ca Dilema lui Hollerbochen nu este o lucrare reusita, Ackerman a vazut potential in tanarul scriitor. Impreuna cu partenera sa de atunci i-au finantat lui Bradbury calatoria la prima Conventie Mondiala de Science Fiction din New York. Scapand de armata in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial din cauza problemelor de vedere, autorul este invitat de Ackerman in Societatea de Science Fiction din Los Angeles. Aici ii cunoaste pe Robert A Heinlein (despre care am scris aici), Leigh Brackett, Henry Cuttner si Jack Williamson.
Prima sa colectie de nuvele, Carnavalul Intunecat a fost publicata in 1947. In acelasi an se casatoreste cu Margaret Susan McClure. Alaturi de ea isi va petrece tot restul vietii si impreuna vor avea patru fiice: Susan, Ramona, Bettina si Alexandra.
Primul sau roman, Cronicile Martiene apare la propunerea editorului Walter Bradbury. Dupa ce Ray Bradbury se plange ca toate publicatiile erau in cautare de romane si el avea doar nuvele, Walter vine cu ideea de a le lega intr-o colectie. Cea mai importanta lucrare a sa, Fahrenheit 451 a fost scrisa in Biblioteca Powell, intr-o camera cu masini de scris de inchiriat, cu titlul initial Pompierul. Nu ma feresc sa o numesc cea mai importanta lucrare a sa pentru ca insusi Bradbury a ales ca singurul lucru scris pe piatra sa funerara sa fie: “Autorul romanului Fahrenheit 451”.
Ray Bradbury moare pe data de 5 iunie 2012, la varsta de 91 de ani. A scris pana aproape de sfarsit. De fapt, cu o saptamana inainte sa inceteze din viata, publica un eseu in New York Times. O ironie a autorului care a revolutionat lumea stiintifico-fantasticului este faptul ca acesta era reticent in privinta internetului si asupra beneficiilor pe care le-ar putea aduce acesta. Acelasi scepticism l-a facut sa nu isi doreasca sa isi publice lucrarile si in format e-book.
Încă iubesc cărţile. Nimic din ceea ce poate face un calculator nu se compară cu o carte. Nu poţi pune cu adevărat o carte pe Internet. Trei companii s-au oferit să pună cărţi de-ale mele pe Net şi eu le-am spus: “Dacă puteţi obţine ceva care să aibă o supracopertă frumoasă, hârtie bună cu acel miros plăcut, mai vorbim.” Calculatorul îţi poate oferi cel mult un manuscris. Oamenii nu vor să citească manuscrise. Ei vor cărţi. Cărţile au un miros aparte. Arată bine. Le poţi strânge în braţe. Le poţi lua în buzunar.
Ray Bradbury
Autorul Neil Gaiman pune in cuvinte cel mai bine ce a insemnat Ray Bradbury pentru literatura: “peisajul lumii în care trăim ar fi fost diminuat dacă nu l-am fi avut în lumea noastră”.
