In 1873, William Ernest Henley incerca sa isi salveze piciorul drept dupa ce stangul fusese amputat in urma cu cinci ani. Reuseste sa faca acest lucru cu ajutorul multiplelor interventii chirurgicale. Poezia Invictus este scrisa pe patul de spital, o marturie a rezilientei autorului in fata problemelor, un exemplu al stoicismului englezesc care va servi drept inspiratie pentru personalitati precum Winston Churchill si Nelson Mandela.
Trecând de noaptea grea din jurul meu, Neagră ca iadul, fără de sfârşit, Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu Pentru sufletul meu necucerit. În gheara sorţii strâns fără cruţare Nu am dat înapoi şi n-am strigat Lovit de întâmplările amare Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat. Dincolo de blesteme şi de lacrimi, Pe-acest tărâm de umbră subjugat, În anii plini de-ameninţări şi patimi Sunt şi voi fi la fel, neînfricat. Nu mai contează cât de aspru-i drumul, Ce liste cu pedepse vin mereu, Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul - Sunt căpitanul sufletului meu. Invictus, Traducere de Leonard Neculae
Henley s-a nascut pe 23 august 1849 in Gloucester intr-o familie cu inca 5 copii. Mama sa era o descendenta a criticului literar Jospeh Warton. La varsta de 12 ani este diagnosticat cu tuberculoza iar singura modalitate de a o impiedica sa se raspandeasca este de a ii amputa piciorul stang sub genunchi. In 1867 se muta la Londra pentru a urma o cariera in jurnalism. Boala il impiedica insa sa duca o viata normala, celalalt picior fiind de asemenea in pericol de amputare. Pentru a-l salva, calatoreste in august 1873 spre Edinburgh la chirurgul Joseph Lister, care reuseste imposibilul. Tot in Edinburgh il cunoaste si pe scriitorul Robert Louis Stevenson. Stevenson va baza personajul Long John Silver din Insula Comorii pe noul sau prieten.
Acum voi face o mărturisire: Vederea puterii și măiestriei voastre mutilate a fost cea care l-a născut pe Long John Silver … ideea bărbatului mutilat, conducător și temut de ceilalti, a fost inspirata in intregime de tine.
Robert Louis Stevenson intr-o scrisoare adresata lui Henley
Dar sa revenim la cea mai populara opera a sa, Invictus. Scrisa in 1875, este publicata in 1888 in primul sau volum de poezii Book of Verses. A doua editie a volumului apare cu dedicatia “Lui R. T. H. B.” ca o referinta la Robert Thomas Hamilton Bruce. Dedicatia va fi schimbata in 1900, dupa moartea lui Bruce, in “I.M. (In Memoriam) R. T. Hamilton Bruce”. Titlul, care in limba latina inseamna invincibil, a fost schimbat de mai multe ori in urma publicarii in diverse ziare. Alte nume sub care a circulat poezia: Cantecul unui Suflet Puternic, Sufletul Meu, Capitanul Sufletului Meu si De Profundis. Daca va intrebati de ce va suna cunoscut ultimul titlu, acesta este si numele epistolei scrise in 1897 de Oscar Wilde din inchisoarea Reading. Wilde nu a fost singurul care a facut referire la poezie. Winston Churchill a parafrazat ultimele doua versuri intr-un discurs din septembrie 1941 iar Nelson Mandela recita poezia altor prizonieri din inchisoarea din Robben Island.
Dupa recuperarea sa, Henley si-a continuat cariera de jurnalist si editor. Asa cum recunostea el insusi, faima sa se limita la lumea literara. Se casatoreste cu Hannah Johnson Boyle pe 22 ianuarie 1878 si impreuna au o fata, Margaret Emma Henley. Aceasta, la fel ca si tatal sau, va fi inspiratia pentru un personaj literar foarte cunoscut. Micuta Margaret obisnuia sa il numeasca pe prietenul familiei, J.M. Barrie “fwendy-wendy”. Astfel, cand Barrie decide sa scrie romanul Peter Pan, numeste personajul principal feminin Wendy. Din pacate, Margaret moare in 1894, prea devreme pentru a citi cartea.
Pe 11 iulie 1903, William Ernest Henley moare in urma complicatiilor cauzate de tuberculoza. Avea doar 53 de ani. Ramasitele sale sunt depuse in mormantul fiicei sale din Bedfordshire. Desi a avut o cariera literara foarte scurta, influenta sa asupra literaturii epocii victoriene ramane una considerabila.
