“Daca imprejurarile m-au facut poet, aceasta am s-o multumesc poporului roman din care m-am nascut si care cuprinde in sanul sau comoara nesecata de cea mai sublima poezie”. Acestea sunt vorbele unui poet care pune intreaga sa creatie sub steaua folclorului si a realitatii istorice. Un geniu al pastelurilor, Vasile Alecsandri este un scriitor complet, avand o deschidere catre trei compartimente ale literaturii: poezie, proza si teatru.

Exista foarte mult mister in jurul nasterii lui Alecsandri, istorici si critici literari contrazicandu-se asupra locului, zilei, pana si conditiilor in care aceasta a avut loc. Eugen Sendrea crede ca dramaturgul a creat o legenda in jurul locului nasterii. Nu ar fi primul lucru legat de trecutul sau pe care Alecsandri il romantizeaza.

In incercarea de a afla mai multe despre stramosii sai, Vasile Alecsandri declara: „Familia mea este originara din Venetia. Pe timpul cand aceasta republica era in stralucire, un strabun al meu, om cu inima indrazneata si spirit cavaleresc, veni in Moldova, se puse cu a lui spada in serviciul tarii, se casatori cu o romanca si deveni obarsia familiei Alecsandri”. Toate documentele contrazic insa aceste afirmatii. Cel mai probabil Alecsandri era de origine greaca, dupa spusele lui Iordache Alecsandri, fratele bunicului scriitorului: „Tatal mieu, medelnicerul Alecsandru Alecsandri, de natie grec…” si ale lui George Calinescu in Istoria Literaturii Romane de la Origini pana in Prezent „ …era moldovean prin tata si mai curand muntean prin mama; dar prin amandoi parintii avea mult sange grecesc.”

Tot Calinescu scria ca „Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821, la Bacau”, intr-o caruta pazita de „patru slugi inarmate”. Se pare ca familia sa fugea spre muntii Bacaului din fata grecilor lui Ipsilanti. Un lucru este cert, poetul si-a petrecut copilaria la Iasi si la Mircesti.

Studiaza cu dascalul Gherman Vida si mai apoi cu Victor Cuenim inainte de a pleca la studii in Paris. In 1835 obtine bacalaureatul in litere. In 1838 apar primele incercari literare, scrise in limba franceza: Marie, Les brigands, Serata. Revine in Moldova dupa ce frecventeaza timp de un an Facultatea de Drept din Paris.

Impreuna cu Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, preia conducerea teatrului din Iasi in 1840.

In 1842 pleaca intr-o calatorie in muntii Moldovei. Aici isi descopera pasiunea pentru poezia populara. In „Romanii si poezia lor” publicat in 1850 putem observa cu adevarat profundul respect fata de limba, de neam, de istorie reflectat prin creatia populara. Acelasi respect il lanseaza pe Alecsandri si pe plan politic.

Viata politica

Fruntas al revolutiei din 1848 si al miscarii unioniste, Alecsandri este cel care redacteaza petitia adresata dommnitorului Mihail Sturdza. Desi initial reuseste sa se refugieze in Ardeal, se retrage ulterior in exil iar impreuna cu Alecu Russo si Nicolae Balcescu creaza „Romania viitoare”, unde continua sa impinga o agenda unionista. Revine in tara in 1850 si este numit de Ghica arhivar al statului. In cadrul Adunarii Elective a Moldovei este propus ca domnitor insa refuza, propunandu-l pe prietenul sau Costache Negri. Negri a fost insa refuzat de catre mosieri, ducand la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, cel care va deveni primul domn al Principatelor Unite. Acest moment nu este singurul care il leaga de Costache Negri.

Viata amoroasa

In 1845, in cadrul unei serate literare o cunoaste pe Elena, sora lui Negri. La doar doi ani dupa ce a cunoscut-o aceasta moare rapusa de o boala la plamani. La recomandarea medicilor, aceasta pleaca in Italia pentru a se bucura de vremea calda. Alecsandri, rapus de dor o urmeaza dupa doar o luna, cei doi stabilindu-se la Palermo. Starea de sanatate a celei pe care o alinta Ninita se agraveaza iar Alecsandri se hotaraste sa revina cu ea in Moldova. In aceasta calatorie, Elena moare in bratele scriitorului. A fost inmormantata in curtea unei biserici grecesti iar Alecsandri a revenit in tara transformat de tragicul eveniment. Ii dedica Elenei poezia Steluta si intreg ciclul de poezii Lacramioare.

Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie,
Stea dulce şi iubită a sufletului meu!
Şi care-odinioară luceai atât de vie
Pe când eram în lume tu singură şi eu!

O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină!
În veci printre steluţe te cată al meu dor,
Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină,
Pe plaiul nemuririi se naltă c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, şi mulţi vor trece încă
Din ora de urgie în care te-am pierdut!
Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă
Ca trista vecinicie e fără de trecut!

Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!
Simpri! măreţe visuri de falnic viitor!
V-aţi stins într-o clipală ca stele trecătoare
Ce las-un întuneric adânc în urma lor.

V-aţi stins! şi de atunce în cruda-mi rătăcire
N-am altă mângâiere mai vie pe pământ
Decât să-nalţ la tine duioasa mea gândire,
Stelută zâmbitoare dincolo de mormânt!

Căci mult, ah! mult în viaţă eu te-am iubit pe tine,
O, dulce dezmierdare a sufletului meu!
Şi multă fericire ai revărsat în mine
Pe când eram în lume tu singură şi eu!

Frumoasă îngerelă cu albe aripioare!
Precum un vis de aur în viaţă-mi ai lucit,
Şi-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.

Un suvenir, comoară de visuri fericite,
De scumpe, şi fierbinte, şi dulce sărutări,
De zile luminoase şi îndumnezeite,
De nopţi veneţiane şi pline de-ncântări.

Un suvenir poetic, coroana vieţii mele,
Ce mângâie şi-nvie duioasă-inima mea,
Şi care se uneşte cu harpele din stele
Când mă închin la tine, o! dragă, lină stea!

Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,
Ai deşteptat în mine poetice simţiri,
Primeşte-n altă lume aceste lăcrimioare
Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!

In 1855 se indragosteste din nou, casatorindu-se cu Paulina Lucasievici abia nouasprezece ani mai tarziu. Au impreuna o fata, pe Maria.

Alecsandri si Junimea

In 1863 ia nastere Junimea iar Alecsandri este membru fondator. De acest lucru ne putem da seama atunci cand ne uitam la medalionul Junimii. Portretul lui Alecsandri este central si considerabil mai mare comparativ cu celelalte portrete, toata atentia privitorului ducandu-se inspre el. Venea rar la cenaclu si fiecare aparitie a sa era un adevarat eveniment.

Rapus de cancer hepatic si pulmonar, este inmormantat in curtea casei sale de la Mircesti la 26 august 1890. 5000 de persoane au participat la inmormantare, testament al impactului pe care l-a avut Vasile Alecsandri, poetul, dramaturgul, omul politic si mai presus de toate, iubitorul de neam si patrie.